Icoana este reprezentarea prin pictură a unui personaj sfânt sau a unei scene sfinte, facută fie pe o bucată de lemn, pânză, sticlă sau metal sau chiar pe zidul bisericii. Ea este sfințită printr-o slujbă specială și servește ca obicet de cult. Ea nu este copia fidelă a unei realități din această lume, nu este nici portret, nici fotografie, ci imaginea si simbolul unei făpturi duhovnicești, a unor oameni care au trăit și au murit pentru credința sau a unor șcene importante din istoria creștinismului.
Am început să pictez de la șase ani la Cercul de pictură Cuvioasa Paraschiva din Rășinari, cerc inființat de preotul paroh Nicolae Jianu care a vrut să continue tradiția care s-a stins pentru o perioadă in Rașinari . Așa mi-am petrecut verile an de an , îndrăgind tot mai mult această artă minunată și totodată religia. În acest fel am descoperit frumusețea mănăstirilor, frumusețea slujbelor și a rugăciunii. Mi-am făcut mulți prieteni. La cerc era o atmosferă deosebită pentru că instructorii erau foști elevi și nu exista nicio barieră între noi pentru ca ne cunoșteam cu toții de mici. În prezent, mă ocup de 2 ani de acest cerc. Vara trecută au fost înscriși aproape 80 de elevi, majoritatea din Rășinari, dar și din Sibiu, Cluj sau București. Toți vin cu drag, iar toamna ne despărțim cu greu, dar cu speranța revederii in vara următoare. Ca în fiecare an, in 14 octombrie, in ziua prăznuirii Sfintei Cuvioase Paraschiva, când este și hramul bisericii, organizăm o expoziție cu cele mai reușite lucrări, iar copiii sunt răsplătiți cu premii pentru munca depusă. În ultima perioadă s-au deschis orizonturi mai largi și am participat la numeroase activități și concursuri unde de fiecare dată s-au obținut premii : concursul Icoană din sufletul copilului organizat la Sibiu și la Patriarhia Roamână Bucuresti, participarea la Târgul de carte Gaudeamus din cadrul salonului de Inventică și Creație al Complexului Romexpo Bucuresti, Tabara Națională de artă și etnografie populară Maramureș, concursul Iconarul București etc.
La îndemnul câtorva colegi care voiau sa învețe să picteze ,am inițiat un cerc de pictură, cu acordul direcțiunii, la noi în liceu. Abia acum, când am responsabilitatea de a-I învața pe ceilalți această artă, realizez cât de important este să fii cu “frică de Dumnezeu”, să ai credință și respect pentru cele sfinte.
Frumusețea icoanei nu o dă doar priceperea iconarului, a celui care pictează, ci și starea lui sufletească, atmosfera de dăruire sufletească. Altfel icoana nu mai este icoană, ci un simplu tablou. Mai presus de toate este rugăciunea pe care iconarul trebuie să o practice cât mai mult, chiar și pe parcursul pictării icoanei. De asemenea și postul. Chiar dacă nu înțelegem foarte bine toate aceste lucruri trebuie să știm “că așa e legea” iar noi trebuie să o respectam și dacă o respectăm, pe parcurs Dumnezeu ne luminează mintea și vom putea înțelege lucrurile mai clar. Este importantă voința și conștientizarea că icoana nu constă numai in a picta mecanic, ci intr-o trăire intensă, chiar ascetic, dacă este posibil . Se știe că icoanele făcătoare de minuni au fost pictate cu multă nevoință, rugăciune și post. Spre exemplu Icoana Maicii Domnului Prodromița cunoscută mai mult sub numele de Icoana Nefăcută de mână omenească . Cel care a pictat-o a fost ajutat de Maica Domnului drept răsplată pentru credința sa și pentru nevoințele pe care le-a făcut pentru pictarea acelei icoane. Pentru mine a fost cel mai sugestiv exemplu și chiar și urmarea sa într-o foarte mica masură a dus la rezultate minunate.
Așadar, icoana este "fereastra spre Absolut" care preface mintea și inima omului - atât a celui care o pictează, cât și a celui care o contemplă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu